Satisfacerea trebuințelor are loc recurgându-se concomitent și/sau succesiv la bunuri libere și economice în diferite proporții care se modifică în timp. În acest proces, natura este implicata atât cu bunuri libere, cât și cu bunuri limitate precum minereurile de diferite feluri, petrolul, gazele naturale, pădurile, pământul, apa etc. Bunurile materiale sau create de om care servesc sau ar putea servi în activitatea economică și/sau la satisfacerea unor nevoi individuale și colective reprezintă resurse. Acestea stau la baza tuturor activităților economice și satisfacerii nevoilor de toate genurile. Existența lor asigură dezvoltarea economiei și un nivel de trai înalt numai dacă sunt bine folosite și în mod rațional. În timp, unele resurse se regenerează în mod natural, iar altele pot fi reproduse, pe când o altă categorie nu. De asemenea, există resurse refolosibile, dar și nerefolosibile. Metalul, de exemplu, este o resursă refolosibila, însă curentul electric nu.
În general, resursele sunt considerate ca fiind limitate. În orice moment, ele există in cantități determinabile și sub diferite forme. Limita resurselor este interpretativă in trei sensuri:
1. în raport cu nevoile – ceea ce înseamnă că față de nevoi sunt insuficiente într-o măsură mai mare sau mai mică, iar în timp nevoile cresc și se diversifică mai repede decat ele;
2. în raport cu potențialul planetei – întrucât resursele probabil existente pe alte planete nu ne sunt încă accesibile și numai cele de pe Pămant ar putea fi folosite;
3. în raport cu dezvoltarea științei si tehnicii – deoarece succesele acestora asigură adesea descoperirea și crearea de noi resurse prin valorificarea cărora se pot satisface mai multe trebuințe.
Dacă resursele ar fi nelimitate, nicio activitate economică nu s-ar înfăptui pe seama alteia și toate alternativele dorite de cheltuire a resurselor s-ar putea realiza, iar costul oportunității ar fi zero. Modul de a stabili cea mai bună alternativă de utilizare a resurselor prin care se asigură satisfacția cea mai mare se bazează pe raționalitatea economică sau pe principiul raționalității, economicității. În funcție de situație, acesta se poate aplica sub forma:
a) maximului, ceea ce presupune ca la mijloacele date să se obțină cele mai bune rezultate posibile;
b) minimului, ceea ce implică obținerea rezultatelor dorite, bine definite cu cele mai puține resurse (mijloace);
c) unui mix de maxim și minim, ceea ce impune obținerea celei mai mari satisfacții cu cele mai puține resurse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu